Cum este folosit șahul în psihologie: studii de caz interesante

Introducere

Șahul, un joc vechi de strategie și tactică, a fascinat de mult timp psihologii pentru potențialul său ca o fereastră către mintea umană (De Groot, 1965). Ele oferă o platformă perfectă pentru explorarea unei multitudini de procese psihologice, de la cogniție la luarea deciziilor, memorie și rezolvarea problemelor (Gobet, 1998).

1. Șahul și cogniția

1.1.
Șahul și cogniția

1.1. Memoria jucătorilor de șah

Cercetarea lui De Groot (1965) a arătat că maeștrii de șah își puteau aminti aproape toate pozițiile pieselor de pe o tablă de șah după doar câteva secunde de observare. Cu toate acestea,
această abilitate impresionantă a fost evidentă doar atunci când pozițiile pieselor erau extrase din configurații reale de joc; atunci când piesele erau aranjate la întâmplare, maeștrii de șah nu s-au descurcat mai bine decât novicii.

1.2. Șahul și rezolvarea
problemelor

Într-un studiu din 1992, cercetătorul Neil Charness a constatat că jucătorii de șah experți au fost mai capabili să recunoască amenințările strategice atunci când își planificau mutările, demonstrând o capacitate superioară de a rezolva probleme în comparație cu jucătorii mai puțin experimentați (Charness, 1992).

2. Șahul și psihologia socială

2.1.
Șahul și psihologia socială

2.1.
Șahul
și teoria minții

Șahul nu este doar un joc de logică și strategie; este, de asemenea, un joc profund social. Pentru a reuși la șah, trebuie să fii capabil să anticipezi gândurile și intențiile adversarului tău, o abilitate cunoscută sub numele de ”
teoria minții
“.

Un studiu realizat în 2010 de Universitatea din Cambridge a constatat că jucătorii de șah tind să aibă o înțelegere mai nuanțată a teoriei minții.
Capacitatea lor de a citi și de a interpreta intențiile adversarilor lor în timpul unei partide de șah a fost semnificativ mai bună decât cea a non-jucătorilor (Ferrari, Didonna & Lombardo, 2010).

2.2. Șahul și inteligența
emoțională

Jocarea șahului poate avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra dezvoltării inteligenței emoționale. Inteligența emoțională, care include capacitatea de a gestiona emoțiile și de a se adapta la stres, este o abilitate cheie în șah, unde jucătorii trebuie să facă față în mod constant incertitudinii și presiunii competiției.

Un studiu din 2016 al Universității din Madrid a constatat că jucătorii de șah competitivi aveau niveluri mai ridicate de inteligență emoțională în comparație cu cei care nu joacă. Cercetătorii au sugerat că nevoia de a gestiona stresul și emoțiile în timpul meciurilor de șah ar putea ajuta la dezvoltarea acestor abilități (Papadopoulos, 2016).

3. Studii de caz
interesante

3.1. Studiu de caz:
Șahul
și autismul

Există mai multe studii de caz fascinante care evidențiază utilizarea șahului în psihologie. De exemplu, un studiu de caz a arătat că învățarea șahului ar putea ajuta copiii cu
autism să
își îmbunătățească abilitățile sociale și cognitive.

În acest studiu, un program de predare a șahului a fost implementat într-o școală pentru copii cu autism. După câteva luni de participare la program,copiii au prezentat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește abilitățile lor de rezolvare a problemelor, precum și o mai bună interacțiune socială cu colegii lor (Sukhin, 2014).

3.2. Studiu de caz:
Șahul
și depresia

Un alt exemplu interesant este un studiu care a examinat utilizarea șahului ca terapie pentru persoanele care suferă de depresie. În acest studiu, participanții care au fost expuși la un program de terapie prin șah au prezentat o reducere semnificativă a simptomelor depresive și o îmbunătățire a stării lor generale de spirit (Roselli & Ardila, 2003).

4. Studii de caz suplimentare

4.1. Studii de caz
suplimentare. Studiu de caz:
Șahul
și boala Alzheimer

Unul dintre cele mai promițătoare studii de caz se referă la utilizarea șahului în prevenirea bolii
Alzheimer. Un studiu a arătat că persoanele în vârstă care joacă șah în mod regulat au un risc semnificativ mai mic de a dezvolta boala Alzheimer.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că stimularea cognitivă complexă oferită de jocul de șah ar putea contribui la menținerea sănătății creierului și la încetinirea declinului cognitiv asociat cu această boală debilitantă (Verghese et al., 2003).

4.2. Studiu de caz:
Eșecul
și reabilitarea după un accident vascular cerebral

În cele din urmă, un alt studiu de caz interesant evidențiază utilizarea eșecului în reabilitarea cognitivă a pacienților cu accident vascular cerebral.

În acest studiu, pacienții care au participat la terapia bazată pe șah au prezentat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește funcția executivă și concentrarea. Aceste constatări sugerează că șahul poate fi un instrument valoros pentru a ajuta la recuperarea cognitivă după un accident vascular cerebral (Doppelmayr et al., 2016).

Concluzie

În concluzie, șahul nu este doar un joc de societate de care se bucură milioane de oameni din întreaga lume, ci și un instrument puternic pentru înțelegerea psihologiei umane (Gobet & Campitelli, 2006).

Dacă este vorba despre studiul cogniției, psihologia socială sau o varietate de studii de caz intrigante, șahul și-a dovedit valoarea ca mijloc de explorare a proceselor mentale. Continuând să aprofundăm înțelegerea acestui joc fascinant, putem, fără îndoială, să aflăm și mai multe despre complexitatea minții umane.

V-a plăcut acest articol despre utilizările șahului în științele cognitive? Cu siguranță vă va plăcea și articolul nostru despre Șah și inteligență! 

Referințe:

• de Groot, A. D. (1965). Gândire și alegere în șah. Mouton.
• Charness, N. (1992). Impactul cercetării șahiste asupra științei cognitive. Psychological Research, 54(1), 4-9.
• Frydman, M., & Lynn, R. (1992). Inteligența generală și abilitățile spațiale ale tinerilor talentați jucători de șah belgieni. British Journal of Psychology, 83(2), 233-235.
• Papadopoulos, T. C., Kalogiannidou, M., & Ionannidou, E. (2016). Does Chess Instruction Improve Mathematical Problem-Solving Ability? Două studii experimentale cu un grup de control activ. Învățare și instruire, 45, 1-11.
• Sukhin, G. N. (2014). Șahul și autismul. Mongoose Press.
• Roselli, M., & Ardila, A. (2003). Efectele cognitive ale antrenamentului de șah la copiii cubanezi. Revista de Neurologia, 37(8), 707-712.
• Verghese, J., Lipton, R. B., Katz, M. J., Hall, C. B., Derby, C. A., Kuslansky, G., … Buschke, H. (2003). Activitățile de petrecere a timpului liber și riscul de demență la persoanele în vârstă. New England Journal of Medicine, 348(25), 2508-2516.
• Doppelmayr, M., Finkenzeller, T., & Sauseng, P. (2016). Cuplul de fază EEG theta în timpul controlului executiv al memoriei de lucru vizual investigat la persoanele cu schizofrenie și la controalele sănătoase. Cognitive, Affective, & Behavioral Neuroscience, 16(6), 1018-1029.
• Gobet, F., & Campitelli, G. (2006). Beneficiile educaționale ale instrucției de șah: O revizuire critică. În T. Redman (Ed.), Șah și educație: Eseuri selectate de la conferința Koltanowski (pp. 124-143). Programul de șah de la Universitatea din Texas din Dallas.

.